miercuri, 30 aprilie 2014

Statul si patriotismul

Se vorbeste despre razboi, rezervisti, recrutare. Despre patriotism. Despre datorie, mandrie, glorie.


Un moment bun, caci se implinesc 100 de ani de la inceputul primului razboi mondial. Strabunicul meu ar fi implinit si el 100. Cand era de varsta mea a fost trimis pe front in WW2. S-a intors cu urme de srapnel, in urma retragerii rusinoase a armatei romane din Sevastopol, Crimea. Urme pe care le-a purtat o viata intreaga. Il respect pentru faptul ca a reusit sa supravietuieasca si sa fie om in continuare in ciuda a ceea ce a trait. Dar in acelasi timp mi-e mila de el si de alte cateva milioane de oameni din tara asta care au murit sau au fost marcati pe viata de acest razboi.

Au murit pentru Romania, pentru libertate. Si m-ai eticheta ca ne-patriot, ca las, cand as spune ca eu NU as face acelasi lucru. Ca daca ar veni sa ma recruteze m-as ascunde. As prefera sa intru la inchisoare, decat sa mi se puna o arma in mana si sa ma invete sa omor. Inclusiv sa curat cartofi la popota ma face culpabil de moartea atator oameni. As fi preferat si ca Romania sa fi fost neutra in al doilea razboi mondial.

De ce sa mergi la razboi? De ce sa omori?
Pentru libertate? Au fost romanii liberi sub comunisti?
Pentru Romania? Carpatii, Dunarea si Marea Neagra nu se misca.
Pentru granita? Pentru acea linie imaginara care ii tine pe cei buni inauntru si pe cei rai afara? Daca ar fi asa de simplu, i-am arunca afara pe cei rai dinauntru.
Pentru guvernul si institutiile care conduc tara? De unde stiu ca cele care le vor inlocui vor fi mai proaste/bune?
Pentru limba romana? Cat de absurd e sa preferi sa moara un om inocent pentru ca tu si copiii tai sa aveti privilegiul sa vorbiti romaneste? Limba este o unealta care te ajuta sa comunici o idee si nimic mai mult. Nu te face mai bun sau mai rau, mai destept, mai frumos, mai viteaz.

Glorie eroilor! Cati sunt de fapt eroi? Cati au mers la razboi de buna voie si nu pentru ca au fost fortati? Cate vieti au fost salvate prin sacrificiul lor?
Ce e glorios in a muri intr-un sant plin de noroi?

Lasand deoparte patriotismul si nationalismul de secol trecut si ororile pe care acestea le-au provocat, sa discutam despre statul in secolul 21.

Fiecare cetatean al unui stat plateste taxe pentru ca are privilegiul de a locui si a lucra pe teritoriul acelui stat. Din aceste taxe se asigura functionarea unor servicii cum ar fi: infrastructura, educatie, sanatate, sistem de pensii si ajutor social, transport, comunicatii, energie, securitate etc.
Securitatea include politie locala, rutiera, de frontiera si armata. Aceste servicii asigura respectarea legii de pe un anumit teritoriu, adica clauzele contractului dintre cetatean si stat.

In momentul in care statul se bazeaza pe rezervisti/cetateni obisnuiti pentru asigurarea securitatii nationale, inseamna ca este inca un serviciu pe care statul roman este incapabil sa-l gestioneze eficient. Este similar cu statul convocand aleatoriu populatie pentru a sapa canalul Dunare-Marea Neagra pentru ca din banii primiti ca taxe nu este capabil sa ofere acest serviciu de infrastructura.

A considera, si pentru o secunda, apelul la recrutarea cetatenilor in vederea unui conflict armat inseamna a fi dispus a folosi oameni neprofesionisti, care isi risca viata intr-un domeniu, in care nu ar trebui sa lucreze decat persoane instruite, dornice si apte. Nu este vorba de sapat un sant sau de plantat copaci pe marginea drumului. Este vorba de a folosi tehnologie de ultima ora, de a fi fizic capabil si de a avea o mentalitate si o motivatie pe care un cetatean obisnuit care a fost inchis 6 luni intr-o unitate militara in anii 90 nu le detine.

Securitatea unui stat nu se refera doar la asigurarea unei armate profesioniste, ci inseamna de asemenea si crearea de relatii bilaterale intre state, care sa asigure ca intre acestea sa fie mai avantajos crearea unui spatiu sigur si stabil decat un conflict armat. Aceste relatii se construiesc tot din taxe prin scutiri economice aplicate selectiv unor state si nu altora, prin contracte din domeniu public alocate firmelor straine etc.

In momentul in care una din partile semnatare ale contractului, Statul, nu-si indeplineste obligatiile exista 3 optiuni ale cetateanului: accepta, emigreza, evita sa-si indeplineasca partea lui contractuala. Depinde de fiecare persoana daca este dispusa sa accepte conditiile din statul sau, sau sa gaseasca un alt stat care ofera niste servicii superioare. Acest fapt este valabil si pentru companii cu capital extern.

Cetateanul, sau orice persoana fizica/juridica care se gaseste pe teritoriul Romaniei, trebuie sa-si plateasca taxele si sa respecte legile in vigoare.

In cazul care o bucata de teren gen Crimea ar schimba brusc contractorul, ori accepti noul contractor, ori pleci in Ucraina/alta tara, ori refuzi sa iti indeplinesti partea de contract - cu riscurile aferente.

Cat despre etnie, limba si traditii: te definesc la fel de bine ca ochii albastri si preferinta intre cola/pepsi/cico.


Relativ la:
http://rezistenta.net/2014/04/sa-folosim-prudent-orice-indemn-la-lupta.html
http://www.biziday.ro/2014/04/30/folositi-cu-discernamant-retelele-de-socializare-sunt-mai-putin-nevinovate-decat-par/
http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/razboi-cu-armata-de-capsunari-si-ce-i-sperie-cu-adevarat-pe-profitorii-crizei-din-ucraina-105368.html

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu