Referendumul fobiei

Fobie: stare patologică de neliniște și de frică obsedantă, lipsită de o cauză obiectivă sau precisă. 


Homofobia, xenofobia, islamofobia... toate au în comun un singur lucru: frica! Frica de cei diferiți de tine, frica de schimbare. Frica se cuibărește devreme in sufletul unui om. Frica de părinți, de doamna profesoară, de doamne-doamne. „Bătaia e ruptă din rai”, iar Biblia are peste 300 de referințe la frica față de Dumnezeu. Are sute de versete cu porunci și pedepse. Dumnezeu Atotputernic care distruge orașe întregi cu foc și pucioasă (Sodoma și Gomora) sau care inundă toată planeta pentru a o ucide pe cei care nu Îi sunt complet supuși (potopul lui Noe). „Eu te-am făcut, Eu te omor”. Singurii mântuiți sunt cei cu frică de Dumnezeu.

Dar pentru că frica poate duce la resentiment, la ură, la răzbunare, este important ca ea să fie împachetată frumos în iubire. Dumnezeu te pedepsește pentru că te iubește. Ca păcătos trebuie să răspunzi tot prin iubire. Dacă iubești cu adevărat pe Dumnezeu și îi urmezi calea întocmai, nu ai de ce să te temi. Asta e nivelul maxim de devotament, pe care dacă-l atingi, Împărăția cerurilor va fi a ta.

“În dragoste nu există frică, ci dragostea desăvârșită alungă frica, pentru că frica are de-a face cu pedeapsa. Cel ce se teme n-a fost făcut desăvârșit în dragoste.” Ioan 4:18 


Unii or să spună că Dumnezeu nemilos, răzbunător, obsedat doar de devotamentul complet față de El e doar in VT, e al iudaismului. Creștinismul e bazat pe învățatura lui Iisus. Iisus ne-a iubit si de-asta s-a sacrificat pe cruce, pentru iertarea păcatelor noastre. E tactica „good cop, bad cop”. Iubirea nu are cum să șteargă terorismul spiritual indus de VT. Este asemenea soțului care vine cu flori a doua zi după ce și-a bătut nevasta și îi spune că a bătut-o pentru că o iubește. Sacrificiul lui Iisus este mama bătută ca să scape copiii de mânia tatălui.

Paradoxul iubirii cauzate de frică este dat de un mecanism de supraviețuire dezvoltat de-a lungul zecilor de mii de ani de evoluție: capul plecat sabia nu-l taie. Cei care au putut să se atașeze afectiv față de agresori au avut șanse mai mari de supraviețuire și au transmis mai departe aceste caracteristici. Și deși trăim în cel mai pașnic secol din istoria omenirii, când riscul de război, genocid, sclavie, molime, foamete în Europa este neglijabil, frica totuși nu a dispărut. Pentru că ea este o unealtă foarte utilă pentru controlul maselor. Dacă calibrezi bine frica poți declanșa sindromul Stockholm, unde victima va ajunge să ia apărarea agresorului sau chiar sa se îndrăgostească de el.

În ”1984”, există un minister al iubirii, Miniluv, care într-o clădire complet fortificată are o cameră de tortură. Camera 101, unde dizidenții sunt supuși celei mai mari fobii a lor: șobolani, păianjeni, customizat pe fiecare. La sfârșitul torturii, dizidenții ajung să Îl iubească pe Big Brother. Ajung să creadă că 2+2=5, War is Peace, Freedom is Slavery, Ignorance is Peace.

Și nu e o metaforă. Oamenii ajung să creadă orice absurditate. O mare parte a societății de azi, supusă terorismului spiritual al Bisericii și peste care s-a adaugat si teoarea comunismul și a Securității are frica atât de înrădăcinată încât e dispusă să accepte orice minciună. Ministerul adevărului ne-a indicat deja inamicii: Soros, statul paralel, sexo-marxiștii, UE, agenturile străine încearcă să ne distrugă.
Biserica n-a avut niciodată robi, nu a coalizat cu Legionarii, nu a colaborat cu Securitatea. Antonescu a fost erou, Holocaustul l-au făcut alți, Ceaușescu a fost bun, dar l-au dat jos evreii că reușise să scape de datorii, Cighid nu există. Protestatarii sunt anarhiști drogați, președintele nazist și homosexualii fură copii. Cine nu e de acord cu Minitru, e trădător de neam și va arde in iad. Pentru ei, democrația înseamnă „Dacă nu mergi la vot, nu ești creștin ortodox”, „dacă nu votezi cu domn primar, iți oprim ajutorul social”. Frica de iad, de închisoare, de înfometare a anihilat orice simț critic. „Femeia sa se teamă de bărbat!” se spune la slujba de cununie. Iar frica ține captivă femeia lângă bărbatul violent și enoriașul lângă Biserica ce predică ura și minciună și cetățeanul într-un stat totalitar.

Referendumul nu e despre familie. Nu e despre iubire. E despre frică. Despre fobie. Despre teama ca educația sexuală și egalitatea de gen vor duce la distrugerea neamului, a copiilor. Teama de genocid etnic și religios. Dacă referendumul fobiei trece, o să fie incă un pas spre un regim iliberal și un semnal de alarmă legat de puterea BOR de a șantaja enoriașii în interesul unor politicieni corupți. Referendumul acesta e doar un exercițiu, un barometru al fricii. Când frica e suficient de mare, democrația a murit.

Nu poate exista democrație fără libertate. Fără libertatea presei, fără libertatea votului.
Nu poate exista dictatură fără frică. Un referendum al fobiei nu e un referendum democratic.

Comentarii

Postări populare